Salut, sunt Ștefan.

Am 27 de ani. Locuiesc împreună cu nevasta într-un apartament, undeva în România, cu două pisici care mănâncă mai scump decât noi.

E vineri seara. Mâncarea e comandată, pisicile dorm pe canapea, noi ne uităm pe telefoane la extrasul de cont.

4.200 RON cheltuiți luna asta. Iarăși.

Unul zice „cred că de la curent”. Celălalt zice „cred că de la cumpărături”. Niciunul nu știe sigur. Deschidem Excel-ul pe care l-am început acum trei luni. E gol de două luni.

Două salarii care ne permit să trăim decent, dar nu mai mult. Și la sfârșitul fiecărei luni, ne uităm unul la altul și întrebăm:

Nu e că ne permitem puțin. E că nu înțelegem. Și dacă nu înțelegi, nu poți să tai.

Toate s-au scumpit anul ăsta. Curentul, gazul, mâncarea la Kaufland, cafeaua de la colț, livrarea pe care o comandam o dată pe săptămână și care a devenit tăcut de trei ori. Salariile au rămas cam pe loc. Ca la mulți alții.

Am încercat aplicații. Toate voiau 20–30$ pe lună per cont. Toate cereau cardul bancar înainte să vezi ce fac. Toate arătau ca dashboard-uri de CEO, nu ca ceva ce ai deschide vineri seara cu un pahar de vin.

Și lucrul cel mai enervant: erau toate străine. Făcute pentru probleme care nu sunt ale noastre. Sfaturi despre împrumuturi în dolari, pensii private americane, categorii pe care n-ai de unde să le recunoști.

Și încă o parte pe care niciuna nu o înțelegea: în România, jumătate din bani circulă cash. Taxi-ul care nu are POS. Frizerul care îți dă bonul „la prima ocazie”. Piața pentru legume. Instalatorul care vine să-ți repare chiuveta. Dacă aplicația ta urmărește doar cardul, ratezi jumătate din realitate.

Am încercat Excel-uri. Am încercat să ținem minte. Am încercat să plătim tot cu un card ca să fie mai ușor de urmărit, și tot nu mergea. Nimic nu funcționa.

Așa că am construit ce ne lipsea nouă.

Amândoi adăugăm cheltuielile în câteva secunde. Card sau cash, nu contează o treci și atât. Fiecare vede ce a cumpărat celălalt.

La sfârșit de lună, ne arată unde am putea tăia. Concret. Cu sume.

Luna trecută ne-a zis că plătim 84 RON pe trei abonamente de streaming, dar folosim activ doar Netflix. Am tăiat două în două minute. 56 RON economisiți lunar.

A mai observat că dăm 340 RON pe săptămână pe livrare la mâncare seara. Ne-a recomandat să gătim acasă trei seri pe săptămână. Economisim 400 RON pe lună.

Poate nu te impresionează. Dar 400 RON × 12 luni înseamnă aproape 5.000 RON pe an. Asta e o vacanță. Sau o lună de chirie. Sau un moment când nu mai trebuie să te gândești la bani înainte să comanzi o pizza.

Gratis. Pentru toată familia, până la 4 oameni.

Adăugare manuală nelimitată. Statistici complete. Categorii românești. Recurente. Istoric cu căutare și filtre. Cod de invitație pentru toată familia. Toate gratis.

Aplicația e complet funcțională fără să plătești un leu. Asta nu e marketing, e adevărul.

Pro îți adaugă două lucruri:

• Scanare automată pe bonuri. Faci o poză, suma și magazinul se completează singure. Nu mai tastezi.
• Analize inteligente. Sfaturi specifice despre cheltuielile tale. Concrete, cu sume, în română.
• Calendar lunar pentru istoric Vezi toate cheltuielile tale într-un calendar lunar, cu posibilitatea de a căuta și filtra.

Pentru că scanarea bonurilor și analizele costă bani la rulare. Fiecare scanare e un cost real, fiecare analiză e un cost real. Am ținut prețul cât de jos a putut: mai puțin decât o cafea pe săptămână.

Aplicațiile internaționale care fac același lucru cer 20–30$ pe lună per cont. Eu cer 30 RON. Pentru o familie de 4, 60 RON. Pentru că am construit-o pentru noi, nu pentru investitori.

Dacă nu vrei Pro, app-ul rămâne complet al tău. Adaugă manual, vezi statistici, urmărește bugetul. Asta e suficient pentru majoritatea oamenilor.

Pro e pentru cei care nu vor să tasteze fiecare bon. Sau pentru cei care vor să vadă tipare pe care nu le-ar prinde singuri.